mut III.

1

2

2,3

mi-au scăpat unghiile în piele

2,5

mi-am adunat golurile și-am prelins în mare

ploile din colț de ochi

2,7

mi-am stins oftatul cu ultima gură de lună

și-am așteptat ca soarele să-și strângă razele-n mijlocul pieptului

cât să lumineze-n capăt de lume.

2,9

pleoapele și-au pierdut plumbul

și și-au așternut în vârf de gene strigătul nopții

3.

mi-am înecat cerul. 

inventar

rămân urme
reci,

șoapte stinse

și haos în gene.

rămân 

două brațe

amputate

și amar în piele.

(mă) strâng

resturi de cer

și 

(îmi) rămân

goală. 

_____________

fragmentat.

sieși

până și visele mi s-au trezit la viață.

au propriul maraton

de deziluzii, temeri și răni 

cu care

noaptea-mi astâmpără

nevoia de somn.

se mimează.

d-aia pielea se-ncăpățânează

să păstreze pori deschiși

prin care timpul

să simtă tremurul

anesteziat de cer.

pielea-i murdară

rănile-s deschise

din nopțile promise

a început să

doară.

________________

masochiști.

solfegiu.

Semnul întrebării,
Două puncte
și un altul uitat în suspensie.

îmi dă cu virgulă.


____________________
dăm foaia.

În

amurg,

dezvelit de șoapte,

îmi vindeci capilarele

de insomnii

și-mi străbați pielea

cu virgule,

tăceri

și noapte.

Te afunzi

în pori

și-absorbi 

ritmul notelor uitate.

în torace e liniște,

a trecut furtuna. 

____________________

cu ochii închiși. 

panaceu.

uite 

cum 

se desface lumea-n două,

se așază pe vârfuri de gene

și-așteaptă ca gândurile să se strângă 

în 

colțuri de ochi

și să se scurgă

peste tăcerea

buzelor;

ca-n privire 

să rămână

doar oceanul, 

trădat de suflet

și scăldat 

în kaki.

uită

cum

s-adâncește în pori,

se cuibărește în gol

și vindecă răni.

uită-te

a-

cum. 

_______________

de ce crezi că-s aici?

Când...

doi ochi 

pândesc

orbi

și

așteaptă-n

surdină.

două luni 

aprind 

noaptea

și-i

alungă temerile-n

stele.

sufletul

se predă-n

secunde

amăgite de simțuri.

în timp

ce

liniștea

urmelor

apasă-n piele.

...dOare?

_____________

37,

îmi.

Printre capilare amorțite:

rătăcit, 

te-ascunzi

și-amuțești

în umbra porilor.

trezit,

amețești

în bătaia pleoapelor.

grăbit,

aluneci printre gene

și te pierzi

printre tăceri

și scuze.

îmi intri în piele.

îmi pulsezi în buze.

Separeu de șoapte

liniștea fuge

de teama

gândului

că

timpul 

va redeschide răni, 

își va înfige ghearele

în voci

și va hrăni 

treptat

negrul de sub pleoape.

iar lumina

se scurge printre gene

și-mi alină 

setea din pori

în amintirea nopților secate.

doar cerul mai simte

cum așteptarea înghite

negrul de sub pleoape

în separeu de șoapte.