În

amurg,

dezvelit de șoapte,

îmi vindeci capilarele

de insomnii

și-mi străbați pielea

cu virgule,

tăceri

și noapte.

Te afunzi

în pori

și-absorbi 

ritmul notelor uitate.

în torace e liniște,

a trecut furtuna. 

____________________

cu ochii închiși. 

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.

panaceu.

uite 

cum 

se desface lumea-n două,

se așază pe vârfuri de gene

și-așteaptă ca gândurile să se strângă 

în 

colțuri de ochi

și să se scurgă

peste tăcerea

buzelor;

ca-n privire 

să rămână

doar oceanul, 

trădat de suflet

și scăldat 

în kaki.

uită

cum

s-adâncește în pori,

se cuibărește în gol

și vindecă răni.

uită-te

a-

cum. 

_______________

de ce crezi că-s aici?

îmi.

Printre capilare amorțite:

rătăcit, 

te-ascunzi

și-amuțești

în umbra porilor.

trezit,

amețești

în bătaia pleoapelor.

grăbit,

aluneci printre gene

și te pierzi

printre tăceri

și scuze.

îmi intri în piele.

îmi pulsezi în buze.

Separeu de șoapte

liniștea fuge

de teama

gândului

că

timpul 

va redeschide răni, 

își va înfige ghearele

în voci

și va hrăni 

treptat

negrul de sub pleoape.

iar lumina

se scurge printre gene

și-mi alină 

setea din pori

în amintirea nopților secate.

doar cerul mai simte

cum așteptarea înghite

negrul de sub pleoape

în separeu de șoapte.