Ca să adormi...

hai să-ți spun povestea cerului:

mințea pe pământ

că noaptea nu-i aparține,

că stelele-l alungă

ca luna să-și desfete orgoliul

cu trecerea timpului.

mințea

în timp ce norii i se strângeau 

în coșul pieptului

și-l priveau resemnați

în alb înghețat,

în ploi deșteptate-n sevraj.

ceru-și mințea

așteptarea

cu albastrul senin

din privire,

în timp ce viermii-i mișunau prin vintre.

de atunci

se tot lasă înghițit de anotimp

și nu mai simte,

cum cu fiecare clipă ce trece

tot pe el se minte. 

hai să-ți spun povestea cerului.

Care cer?

_______________________

la margine...

În

amurg,

dezvelit de șoapte,

îmi vindeci capilarele

de insomnii

și-mi străbați pielea

cu virgule,

tăceri

și noapte.

Te afunzi

în pori

și-absorbi 

ritmul notelor uitate.

în torace e liniște,

a trecut furtuna. 

____________________

cu ochii închiși. 

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.

Separeu de șoapte

liniștea fuge

de teama

gândului

că

timpul 

va redeschide răni, 

își va înfige ghearele

în voci

și va hrăni 

treptat

negrul de sub pleoape.

iar lumina

se scurge printre gene

și-mi alină 

setea din pori

în amintirea nopților secate.

doar cerul mai simte

cum așteptarea înghite

negrul de sub pleoape

în separeu de șoapte.