joi, 28 august 2014

racordaj.

nu-i nimic.
praful adapă genele cu vid,
se scutură de mine
și-mi adoarme pe stern.

doar
ochii-și deschid pupilele în mijlocul gândurilor
și se hlizesc ironic la handicapul timpului,

în timp ce
oasele se strâng în ghem
și-mi cuibăresc în cioturi negrul nopții.

s-a ales praful
cu mine.

_________________________
de mult nu mai e despre tine.

luni, 11 august 2014

ironia sorții.


Ce facem cu spațiile închise?
cu ce hrănim pereții
când ferestrele rămân fără lumină,
când tavanul îmi atinge tălpile
și-mi zgârie pielea cu ultimele rugăminți?
cu ce-mi susțin zidurile,
când ecourile îmi apasă tâmplele,
când podeaua-și privește griul scăldat în ploi
și-mi împinge-n colțuri resturi de suflet?

ce faci
când nimicul mi se cuibărește-n brațe
și-mi roade cioturile de zâmbet?

ce fac?

joi, 7 august 2014

mut III.

1
2
2,3
mi-au scăpat unghiile în piele
2,5
mi-am adunat golurile și-am prelins în mare
ploile din colț de ochi
2,7
mi-am stins oftatul cu ultima gură de lună
și-am așteptat ca soarele să-și strângă razele-n mijlocul pieptului
cât să lumineze-n capăt de lume.
2,9
pleoapele și-au pierdut plumbul
și și-au așternut în vârf de gene strigătul nopții
3.
mi-am înecat cerul.