mut III.

1

2

2,3

mi-au scăpat unghiile în piele

2,5

mi-am adunat golurile și-am prelins în mare

ploile din colț de ochi

2,7

mi-am stins oftatul cu ultima gură de lună

și-am așteptat ca soarele să-și strângă razele-n mijlocul pieptului

cât să lumineze-n capăt de lume.

2,9

pleoapele și-au pierdut plumbul

și și-au așternut în vârf de gene strigătul nopții

3.

mi-am înecat cerul. 

Ca să adormi...

hai să-ți spun povestea cerului:

mințea pe pământ

că noaptea nu-i aparține,

că stelele-l alungă

ca luna să-și desfete orgoliul

cu trecerea timpului.

mințea

în timp ce norii i se strângeau 

în coșul pieptului

și-l priveau resemnați

în alb înghețat,

în ploi deșteptate-n sevraj.

ceru-și mințea

așteptarea

cu albastrul senin

din privire,

în timp ce viermii-i mișunau prin vintre.

de atunci

se tot lasă înghițit de anotimp

și nu mai simte,

cum cu fiecare clipă ce trece

tot pe el se minte. 

hai să-ți spun povestea cerului.

Care cer?

_______________________

la margine...

inventar

rămân urme
reci,

șoapte stinse

și haos în gene.

rămân 

două brațe

amputate

și amar în piele.

(mă) strâng

resturi de cer

și 

(îmi) rămân

goală. 

_____________

fragmentat.

În

amurg,

dezvelit de șoapte,

îmi vindeci capilarele

de insomnii

și-mi străbați pielea

cu virgule,

tăceri

și noapte.

Te afunzi

în pori

și-absorbi 

ritmul notelor uitate.

în torace e liniște,

a trecut furtuna. 

____________________

cu ochii închiși. 

Sunt...

amărui

în gene,

scrum pe buze,

fum în gânduri,

fiori înțesați de temeri

și zâmbet dilatat în pupile.

sunt 

doar trepte spre soare

susținute de cer.

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.

haos.

surd

îmi bate

iarna

în tâmple

și-aștept

ca

noaptea

să uite

iar

tot

ce-mi rămâne

în suflet

să se desprindă

din 

cer.

luna mimează

tăcerea.

tu.

rămâi pe margini

de gânduri.

ascuns printre secunde,

mi te trezești în rânduri

și-mi alinți tăcerea

cu larmă.

tot

tu

mă amețești cu

amar de

țigară,

și-mi orbești privirea

cu urme 

de iarnă.

când noaptea-mi

amorțește

simțurile în vânt.

tu-

mi

devii

cer

prin cuvânt.

___________________

37.

aer.

se ascunde marea de mine,
iar timpul seacă
și mi se leagă de capilare...
ochii se ascund și ei
departe de zorii zilei,
de teamă,
de negru.
ard capilarele sugrumate,
mă ard clipele așteptate,
ard
în șoapte.

doar noaptea
mai suspină,
strecurându-mi-te printre pleoape.
geană peste geană.
suflet peste suflet.


----------------
zâmbește.

negru.

vii.
pleci.
te-ntorci.
te răsucești
și stai pe vârfuri
să nu-ți simt inima
cum se zbate în ecou.

dar e tăcere.
și pulsul
doare
încât cerul se sparge
în surdină
și scapă în sufletul meu
bucăți de timp..

tu-mi rătăcești în răni
și le deschizi.

negru.