brațe.

somn.

suflet.

miopie

e amuzant cum umbrele 

se dezbracă de noapte,

mi se lipesc de tălpi

și-mi numără pașii

ca nu cumva

să-mi piardă

urma

când soarele fuge-n asfințit. 

apoi

se-nghesuie mioape

în restul de suflet,

respirându-mi pielea

fără contur. 

_____________

ecou. 

aramă.

vârfuri de gene prinse-n piele

gravează

somnul 

pierdut odată

cu cerul.

roua-mi strânge resturile

în stern

și-mi astâmpără

gândurile amorțite

în ventricule.

iar

stropii se leagă

în cioturi

și-mi înghit

golul din clavicule.

alungându-mi teama

născută-n omoplați,

nimicul și-a pierdut locul

de sub epidermă

și se zbate-n pori.

nu-i cer să rămână,

doar aripi

să sper. 

Separeu de șoapte

liniștea fuge

de teama

gândului

că

timpul 

va redeschide răni, 

își va înfige ghearele

în voci

și va hrăni 

treptat

negrul de sub pleoape.

iar lumina

se scurge printre gene

și-mi alină 

setea din pori

în amintirea nopților secate.

doar cerul mai simte

cum așteptarea înghite

negrul de sub pleoape

în separeu de șoapte.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.

negru.

vii.
pleci.
te-ntorci.
te răsucești
și stai pe vârfuri
să nu-ți simt inima
cum se zbate în ecou.

dar e tăcere.
și pulsul
doare
încât cerul se sparge
în surdină
și scapă în sufletul meu
bucăți de timp..

tu-mi rătăcești în răni
și le deschizi.

negru.