luni, 19 mai 2014

refren.


se-nchid cuvintele
în larmă:
abia le-nțeleg,
abia le simt oftatul
ascuns în semne de-ntrebare.
nu-i nimic să-aline neștirea
găsită-n spații,
nimic să-alunge suspensia din tăceri.


punctul e doar amintirea scuzelor îngânate
în gând.

______________
uneori mă mir/mi-e milă. 


miercuri, 7 mai 2014

Previzibil

s-a stins lumina.

mă foiesc pe scaun
și-aștept ca întunericul
să-mi strângă claviculele
cu brațe-nghețate.
îmi lipesc tălpile de podea
să-l simt cum se zbate
căutându-mi umbra
furându-mi din timp.

îi miros plăcerea din sudoare
și-i ascult tăcerea
mușcată de nesiguranță
lipsită de viață
îl regăsesc
abia în golul din privire.

am stins lumina. 


______________
ha.

vineri, 2 mai 2014

a mea.


știi cum s-ar vedea lumea din interior?

uneori avidă după soare,
alteori goală,
temătoare,
așteptând ca ploaia să o trezească
din iluzia morții.
dar cel mai adesea
nesigură,
pentru că timpul îi scapă printre degete,
pentru că mintea-i joacă feste
și inima se răsfață în zațul trecutului.

nu, nu mă-nțelege greșit...
nu-i amară.

ci
e servită cu o plăcere
de-un masochism asumat,
în contextul ăsta abia controlat.

știi cum s-ar vedea lumea din exterior?
deloc.