pendul.

mi-e atât,
dar atât
de
dor
de tine...

cel mai frumos om.

______________
e acolo tot timpul.

sieși

până și visele mi s-au trezit la viață.

au propriul maraton

de deziluzii, temeri și răni 

cu care

noaptea-mi astâmpără

nevoia de somn.

se mimează.

d-aia pielea se-ncăpățânează

să păstreze pori deschiși

prin care timpul

să simtă tremurul

anesteziat de cer.

pielea-i murdară

rănile-s deschise

din nopțile promise

a început să

doară.

________________

masochiști.

solfegiu.

Semnul întrebării,
Două puncte
și un altul uitat în suspensie.

îmi dă cu virgulă.


____________________
dăm foaia.

negură.

unghiile trasează un contur 

diform

și se-nfig în liniștea goală.

noaptea 

ochii absorb reflexul genelor,

iar luna,

anemică,

mi se închide-n

palmă.

pulsul își mimează rutina

ploaia îneacă lumina

din mine

e 

toamnă.