a mea.

știi cum s-ar vedea lumea din interior?

uneori avidă după soare,

alteori goală,

temătoare,

așteptând ca ploaia să o trezească

din iluzia morții.

dar cel mai adesea

nesigură,

pentru că timpul îi scapă printre degete,

pentru că mintea-i joacă feste

și inima se răsfață în zațul trecutului.

nu, nu mă-nțelege greșit...

nu-i amară.

ci

e servită cu o plăcere

de-un masochism asumat,

în contextul ăsta abia controlat.

știi cum s-ar vedea lumea din exterior?

deloc. 

inventar

rămân urme
reci,

șoapte stinse

și haos în gene.

rămân 

două brațe

amputate

și amar în piele.

(mă) strâng

resturi de cer

și 

(îmi) rămân

goală. 

_____________

fragmentat.

haos.

surd

îmi bate

iarna

în tâmple

și-aștept

ca

noaptea

să uite

iar

tot

ce-mi rămâne

în suflet

să se desprindă

din 

cer.

luna mimează

tăcerea.

Când...

doi ochi 

pândesc

orbi

și

așteaptă-n

surdină.

două luni 

aprind 

noaptea

și-i

alungă temerile-n

stele.

sufletul

se predă-n

secunde

amăgite de simțuri.

în timp

ce

liniștea

urmelor

apasă-n piele.

...dOare?

_____________

37,

îmi.

Printre capilare amorțite:

rătăcit, 

te-ascunzi

și-amuțești

în umbra porilor.

trezit,

amețești

în bătaia pleoapelor.

grăbit,

aluneci printre gene

și te pierzi

printre tăceri

și scuze.

îmi intri în piele.

îmi pulsezi în buze.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.

aer.

se ascunde marea de mine,
iar timpul seacă
și mi se leagă de capilare...
ochii se ascund și ei
departe de zorii zilei,
de teamă,
de negru.
ard capilarele sugrumate,
mă ard clipele așteptate,
ard
în șoapte.

doar noaptea
mai suspină,
strecurându-mi-te printre pleoape.
geană peste geană.
suflet peste suflet.


----------------
zâmbește.

deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.