se scurge cerul
în nervuri,
se împrăștie pe sub
membrană
și-și caută
sufletul,
s-astâmpere
haosul din nori.
sacrilegiu:
vântul
n-așteaptă
ca
ploaia să-și hrănească
tremurul
cu voci, priviri
și piele
și-i
alungă stropii.
doar
în vârf de ramuri,
timpul mai
ține
de-un gând,
de-un zâmbet,
de-o speranță,
în timp ce
sufletul,
de
dor,
îngheață.
____________
e toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu