deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.

dincolo de iluzie.

intr-un cadru infantil,
fortezi o nota
mult prea slaba;
incetinesti
pe-un chip senin,
si minti mai degraba.
parafrazezi un vers trist:
il cicalesti, il chinui,
il sufoci;
comiti o crima
cu mult fler,
si-ti imaginezi
ca doar te joci.
te dezbraci de rugaminti
si-ti rasfeti minciuna,
ca-n desfatare doar ea e,
singura ce-ti arde gura.
si evaziv, repeti continuu,
acelasi gand timorat,
insa te tradeaza retina
atunci cand cazi iar in pacat.


si uite ca am mai scris.