Sunt...

amărui

în gene,

scrum pe buze,

fum în gânduri,

fiori înțesați de temeri

și zâmbet dilatat în pupile.

sunt 

doar trepte spre soare

susținute de cer.

negură.

unghiile trasează un contur 

diform

și se-nfig în liniștea goală.

noaptea 

ochii absorb reflexul genelor,

iar luna,

anemică,

mi se închide-n

palmă.

pulsul își mimează rutina

ploaia îneacă lumina

din mine

e 

toamnă.

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.

panaceu.

uite 

cum 

se desface lumea-n două,

se așază pe vârfuri de gene

și-așteaptă ca gândurile să se strângă 

în 

colțuri de ochi

și să se scurgă

peste tăcerea

buzelor;

ca-n privire 

să rămână

doar oceanul, 

trădat de suflet

și scăldat 

în kaki.

uită

cum

s-adâncește în pori,

se cuibărește în gol

și vindecă răni.

uită-te

a-

cum. 

_______________

de ce crezi că-s aici?

haos.

surd

îmi bate

iarna

în tâmple

și-aștept

ca

noaptea

să uite

iar

tot

ce-mi rămâne

în suflet

să se desprindă

din 

cer.

luna mimează

tăcerea.

Când...

doi ochi 

pândesc

orbi

și

așteaptă-n

surdină.

două luni 

aprind 

noaptea

și-i

alungă temerile-n

stele.

sufletul

se predă-n

secunde

amăgite de simțuri.

în timp

ce

liniștea

urmelor

apasă-n piele.

...dOare?

_____________

37,