Mut. II

În cadrane, 

cântărești lumina

ca timpului să-i rămână 

de-o privire.

n-aștepți ca secunda

să-și termine

rutina,

că deja alungi

tremurul din gânduri.

te-mbraci în liniște

și te-nchizi în rânduri.

privești prin mine.

Mut.

secvențe de lumină 

mă coboară-n mare

și mă lasă să-nec

temeri,

gânduri,

șoapte.

le las pe toate să crape

în surdină

capilarele se agață de viață,

soarele-și ferește privirea,

doar marea acceptă pieirea:

dansul vocalelor,

urletul consoanelor, 

apăsarea din punct,

ultimul cuvânt.

mut.

Tăceri.

se așterne-n cer

tăcerea

și timpul 

cade-n suspensie.

decupaj.

stelele,

scăpate din cuști

de gânduri

scăldate-n negrul lui „a fost,”

se strâng în noduri,

în timp ce

ultimul strop de lumină

se-nchide-n pleoape

și-așteaptă

ca noaptea să treacă.

nimicul s-a păstrat

în răni,

iar

zâmbetul în 

amintiri. 

uită

      -ceri.

___________________

doar amorțit.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.

aer.

se ascunde marea de mine,
iar timpul seacă
și mi se leagă de capilare...
ochii se ascund și ei
departe de zorii zilei,
de teamă,
de negru.
ard capilarele sugrumate,
mă ard clipele așteptate,
ard
în șoapte.

doar noaptea
mai suspină,
strecurându-mi-te printre pleoape.
geană peste geană.
suflet peste suflet.


----------------
zâmbește.

deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.