se așterne-n cer
tăcerea
și timpul
cade-n suspensie.
decupaj.
stelele,
scăpate din cuști
de gânduri
scăldate-n negrul lui „a fost,”
se strâng în noduri,
în timp ce
ultimul strop de lumină
se-nchide-n pleoape
și-așteaptă
ca noaptea să treacă.
nimicul s-a păstrat
în răni,
iar
zâmbetul în
amintiri.
uită
-ceri.
___________________
doar amorțit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu