aer.

se ascunde marea de mine,
iar timpul seacă
și mi se leagă de capilare...
ochii se ascund și ei
departe de zorii zilei,
de teamă,
de negru.
ard capilarele sugrumate,
mă ard clipele așteptate,
ard
în șoapte.

doar noaptea
mai suspină,
strecurându-mi-te printre pleoape.
geană peste geană.
suflet peste suflet.


----------------
zâmbește.

deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.

negru.

vii.
pleci.
te-ntorci.
te răsucești
și stai pe vârfuri
să nu-ți simt inima
cum se zbate în ecou.

dar e tăcere.
și pulsul
doare
încât cerul se sparge
în surdină
și scapă în sufletul meu
bucăți de timp..

tu-mi rătăcești în răni
și le deschizi.

negru.

Gol.

și e atât de ciudat
cum timpul parcă stă în loc
și rabdă,
și-ascultă
temeri
ruginite,
pitite
adânc
în mijlocul pieptului.

și-apasă,
și-apasă,
aerul să iasă,
durerea să rămână
lipită de stern.

_____________________
poate se va deschide cerul. poate.

Frig

se scurge noaptea din cer,
iar luminile îmi plâng chemarea.
se așterne timpul departe de îngheț,
iar ceața amuțește zarea.

strig
larmă
descântec

mi s-a închis sufletul
între patru pereți
și-o teamă:
să nu devin și eu

iarnă.

______________
cine ar fi crezut...

Doar atat.