solfegiu.

Semnul întrebării,
Două puncte
și un altul uitat în suspensie.

îmi dă cu virgulă.


____________________
dăm foaia.

În

amurg,

dezvelit de șoapte,

îmi vindeci capilarele

de insomnii

și-mi străbați pielea

cu virgule,

tăceri

și noapte.

Te afunzi

în pori

și-absorbi 

ritmul notelor uitate.

în torace e liniște,

a trecut furtuna. 

____________________

cu ochii închiși. 

Sunt...

amărui

în gene,

scrum pe buze,

fum în gânduri,

fiori înțesați de temeri

și zâmbet dilatat în pupile.

sunt 

doar trepte spre soare

susținute de cer.

negură.

unghiile trasează un contur 

diform

și se-nfig în liniștea goală.

noaptea 

ochii absorb reflexul genelor,

iar luna,

anemică,

mi se închide-n

palmă.

pulsul își mimează rutina

ploaia îneacă lumina

din mine

e 

toamnă.

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.