luni, 11 august 2014

ironia sorții.


Ce facem cu spațiile închise?
cu ce hrănim pereții
când ferestrele rămân fără lumină,
când tavanul îmi atinge tălpile
și-mi zgârie pielea cu ultimele rugăminți?
cu ce-mi susțin zidurile,
când ecourile îmi apasă tâmplele,
când podeaua-și privește griul scăldat în ploi
și-mi împinge-n colțuri resturi de suflet?

ce faci
când nimicul mi se cuibărește-n brațe
și-mi roade cioturile de zâmbet?

ce fac?

Niciun comentariu: