se-nchid cuvintele
în larmă:
abia le-nțeleg,
abia le simt oftatul
ascuns în semne de-ntrebare.
nu-i nimic să-aline neștirea
găsită-n spații,
nimic să-alunge suspensia din tăceri.
punctul e doar amintirea scuzelor îngânate
în gând.
______________
uneori mă mir/mi-e milă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu