dincolo de tremurul din voce,
dincolo de goana din tăcere,
se zbate un gând.
și-l leg de capete,
îl arunc în uitare,
revine-nsetat,
îl calc în picioare.
îl dezleg,
îl ascult,
îl sufoc
cu dor
și dispare.
degeaba.
se hrănește din goană,
și se-ascunde-n tăcere,
îmi cutremură pleoapele
când îmi curge prin vene.
__________________
în derivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu