miercuri, 5 martie 2014

negură.

unghiile trasează un contur 
diform
și se-nfig în liniștea goală.
noaptea 
ochii absorb reflexul genelor,
iar luna,
anemică,
mi se închide-n
palmă.
pulsul își mimează rutina
ploaia îneacă lumina

din mine

toamnă.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Ca să vezi, trebuia să dorm dar nu-mi vine. Pentru prima oară după foarte mult timp.

Îmi apari prin gând după același foarte timp, deschid ochii: 'hai să văd dacă a mai scris ceva'
"Last post 5 minutes ago"

Anonim spunea...

Cred că ce te încăpățânezi tu cu desăvârșire să înveți, e să te lași iubită.
Indiferent ce înțelegi tu prin asta.

Ebe. spunea...

poate. într-un fel... cred că mereu ai avut dreptate.