ne alergam unul pe altul,
sperand ca unul se va opri
sa asculte:
vantul cum se asterne printre pori,
soarele ce si-a pierdut dogoarea,
noaptea nascuta din nori,
frigul ce-ngheata asteptarea.
ne alergam pe noi insine,
sperand
ca timpul sa ne uite.
________________
E liniste si praf...
2 comentarii:
Cateodata adaptarea nu e neaparat o forma de inteligenta , daca mediul la care individul vrea sa se adapteze e toxic.
Trimiteți un comentariu