marți, 11 ianuarie 2011

Reflex.

ne alergam unul pe altul,
sperand ca unul se va opri
sa asculte:
vantul cum se asterne printre pori,
soarele ce si-a pierdut dogoarea,
noaptea nascuta din nori,
frigul ce-ngheata asteptarea.

ne alergam pe noi insine,
sperand
ca timpul sa ne uite.

________________
E liniste si praf...

2 comentarii:

radiowhisper.com spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
jurnalultainic spunea...

Cateodata adaptarea nu e neaparat o forma de inteligenta , daca mediul la care individul vrea sa se adapteze e toxic.