miercuri, 24 noiembrie 2010

contemporan.

ne-am adaptat la tot ce inseamna
noutate,
deces,
societate,
violenta,
libertate,
cunoastere,
falsitate.


tot.
am invatat sa depasim limitele gandirii,
sa ascultam mutenia sunetului
si sa blocam simturile;
sa nu depindem de propria minte.

cu ce pret?
sufletul paseste intr-un gol infirm.
_____________________
fade like so..

4 comentarii:

Un copil cuminte spunea...

îți urmăresc de ceva timp "gândurile răzlețe" și de multe ori ele sunt exact exercițiul de care are nevoie mintea mea pentru a se deconecta umpic de realitate :)
imaginația mea îți mulțumește că o trezești atât de frumos!

Ebe. spunea...

Iti multumesc mult :)

pokerash spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Vladimir C. spunea...

Într-o supremă goană după libertate. Pentru că în gol, suntem liberi. Dragostea e încătușarea supremă, astfel trebuie să o renegăm.

...zic ei.