Roșu

Sunt noduri
mii
micuțe
care-ți stau în vârf de gene
ca și cum s-ar strânge-n ele
secul mușcat din buze
seceta de la poalele ochilor
și scâncetul din margini de gingii

de s-ar strânge-n ele
ar fi noapte
mâncată de ploi
și apăsată-n vintre
să doară și ce a mai rămas din gol. 

Ea

E ciudat să-ți găsești locul pentru patru minute și 47 de secunde.
Să treci prin cortină de ploaie, să devii ploaie.
În gol.

.pmit

Știi unde începe timpul?

În aortă.
Când simți că se dislocă temeri,
suflet,
dor,
dar mai ales furie
supurează din toate îmbinările
de parcă i s-a hrănit nimicul
care
se dilată-
n ochi,
arde prin pori
și
se-ascunde-n negru

Sunt pași pe care
i-am strivit oarbă
cu pumnii încleștați
și buze crăpate

îmi miros urmele
până-mi pierd căldura

au fost gânduri
acum sunt tenebre
și furie
închisă-n
aortă


____________
ca o cameră de luat vederi. pe beznă. fără infraroșu

pendul.

mi-e atât,
dar atât
de
dor
de tine...

cel mai frumos om.

______________
e acolo tot timpul.

brațe.

somn.

suflet.

miopie

e amuzant cum umbrele 

se dezbracă de noapte,

mi se lipesc de tălpi

și-mi numără pașii

ca nu cumva

să-mi piardă

urma

când soarele fuge-n asfințit. 

apoi

se-nghesuie mioape

în restul de suflet,

respirându-mi pielea

fără contur. 

_____________

ecou.