Reflex.

ne alergam unul pe altul,
sperand ca unul se va opri
sa asculte:
vantul cum se asterne printre pori,
soarele ce si-a pierdut dogoarea,
noaptea nascuta din nori,
frigul ce-ngheata asteptarea.

ne alergam pe noi insine,
sperand
ca timpul sa ne uite.

________________
E liniste si praf...

contemporan.

ne-am adaptat la tot ce inseamna
noutate,
deces,
societate,
violenta,
libertate,
cunoastere,
falsitate.


tot.
am invatat sa depasim limitele gandirii,
sa ascultam mutenia sunetului
si sa blocam simturile;
sa nu depindem de propria minte.

cu ce pret?
sufletul paseste intr-un gol infirm.
_____________________
fade like so..

toamna.

încă n-am învăţat
să-not printre ecouri,
să-mi presar gândurile
în urme de paşi.
încă n-am învăţat
să-mi agăţ norii,
să-mi picure-n sufletul
aproape îngheţat.
ploapele abia dacă
şi-au revenit
din visat,
iar eu
încă n-am învăţat..

Vântul se-mbracă-n culori
şi se-nchide-n mine.
______________
filling silence.

atemporal.

nu e nevoie de cer
ca sa atingi stele,
nu e nevoie de vant,
sa te risipesti printre ele,
odata ce te ai pe tine,
timpul nu mai are
forta
sa te-opreasca
din visare.
caci noaptea se destrama
fiind inghitita de luna
lasandu-ti sperantele..
sa traiasca-n nocturna.
______________
stiu.atipica.

lipsit de zbor.

un cocon -
giulgiu pe viata.

stii cat de greu e sa respiri
cand plamanii refuza
aerul?
sau sa privesti inainte..
cand trecutu-ti agata
genele de amintiri amare?
cum sa asculti,
cand timpanul
bate-n ecouri
ritmul inimii
atat de accelerat,
incat sufletul
se rascoleste
prins de incheieturi?!

cu cioturi,
lipsit de aripi
te stingi in cocon.
______________
nu stiu cum de mai rezista...

tu...

parca soptesti...
si-ti auzi glasul
dublat de fiorii
sufletului surd,
ce rabda
inca in surdina.

parca pulsu-ti joaca feste...
si bate sacadat
in ritmul
genelor
lipsite de lumina.

parca..
ai mai trai o zi
doar pentru o clipa
senina,
dar timpul te-a uitat.
___________________
doar bate vantul...