miercuri, 18 iunie 2014

solstițiu în privire.

capilarele apatice își caută
locul în uitare.
se hlizesc la urmele din piele
și nu-nțeleg cum cerul
se-ncăpățânează
să-și înfigă unghiile
în colțuri de soare,
având scuza
perfectă
îngropată-n amintiri.


noroc cu timpul
ramificat în gene,
care-mi astâmpără
setea de nori,
așternuți în fiori,
pornind din mediastin. 

Niciun comentariu: