handicap.

fiindca azi se poarta
orgoliul la cote ridicate
si egoismul este in floare.

de ce sa ne prefacem ca suferim pentru altii,
cand,
de fapt,
nu suferim decat de noi?!

as vrea sa te ajut,
da, chiar as vrea,
dar pe mine, cine ma ajuta?

si tot traiesc cu impresia ca nimic nu ma mai mira...

la fel.

un mulaj fals,
e creat din dorinte
innadite-n orgoliu,
dupa un model
imaginar,
ce se-ntrupeaza din tine.

mi-e scarba..
sa-mi vad reflectia
modelata de un amator,
ce-si lasa subiectivismul
in fiecare por.

degeaba..
netezesti onduleuri;
cat timp
nu-mi poti nivela
sufletul.

abrupt.vreau sa vad cum te chinui sa nu cazi..
glumeam, da , glumeam.

a clacá.

trist:
cum memoria imi joaca feste cu neprevazutul.
cum mi se blocheaza clipele
in cuvinte scurte.
cum devin pe zi ce trece
un alt rand in trecut.
trist.
cum ma afund intr-un ocean
in care nu stiu sa inot.
trist..
ca-mi plang de mila, intr-o lume...
atat.
atat.
de trista.

cred ca are o problema.o mica mare problema....poezia.

atât.

sintagma dulce..
imi rapesti si ultimul suflu
de viata,
captiv in randuri nescrise.
astept doar un
strop din picurii tai de ploaie,
pentru a-mi astampara
setea
din fiecare nerv:
de timp;
de loc;
de tine.

de..vreme.

paradox.

am ajuns sa epuizez clipe,
in speranta
ca vor pieri cu ele
si gandurile ce-mi rapesc
cate un eu,
din propria existenta.

am inceput sa cer timp trecut,
in prezent,
fara sa-mi pese
ca ma epuizez pe mine
odata cu clipele,
pe care vreau sa le uit.

as lasa lucrurile
sa-si urmeze cursul,
daca si ele m-ar lasa pe mine.

"adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."
mai am...

fara bilet de adio..

sinucidere curata:
intre pereti de egoism
si oglinzi
ce reflecta
o realitate vruta,
lipsita de interior.

chiar nu stiu ce a fost asta..