mut III.

1

2

2,3

mi-au scăpat unghiile în piele

2,5

mi-am adunat golurile și-am prelins în mare

ploile din colț de ochi

2,7

mi-am stins oftatul cu ultima gură de lună

și-am așteptat ca soarele să-și strângă razele-n mijlocul pieptului

cât să lumineze-n capăt de lume.

2,9

pleoapele și-au pierdut plumbul

și și-au așternut în vârf de gene strigătul nopții

3.

mi-am înecat cerul. 

a mea.

știi cum s-ar vedea lumea din interior?

uneori avidă după soare,

alteori goală,

temătoare,

așteptând ca ploaia să o trezească

din iluzia morții.

dar cel mai adesea

nesigură,

pentru că timpul îi scapă printre degete,

pentru că mintea-i joacă feste

și inima se răsfață în zațul trecutului.

nu, nu mă-nțelege greșit...

nu-i amară.

ci

e servită cu o plăcere

de-un masochism asumat,

în contextul ăsta abia controlat.

știi cum s-ar vedea lumea din exterior?

deloc. 

Ca să adormi...

hai să-ți spun povestea cerului:

mințea pe pământ

că noaptea nu-i aparține,

că stelele-l alungă

ca luna să-și desfete orgoliul

cu trecerea timpului.

mințea

în timp ce norii i se strângeau 

în coșul pieptului

și-l priveau resemnați

în alb înghețat,

în ploi deșteptate-n sevraj.

ceru-și mințea

așteptarea

cu albastrul senin

din privire,

în timp ce viermii-i mișunau prin vintre.

de atunci

se tot lasă înghițit de anotimp

și nu mai simte,

cum cu fiecare clipă ce trece

tot pe el se minte. 

hai să-ți spun povestea cerului.

Care cer?

_______________________

la margine...

incognito.

dincolo de greutatea pleoapelor,

dincolo de tremurul din voce,

dincolo de goana din tăcere,

se zbate un gând.

și-l leg de capete, 

îl arunc în uitare,

revine-nsetat,

îl calc în picioare.

îl dezleg,

îl ascult,

îl sufoc

cu dor 

și dispare.

degeaba.

se hrănește din goană, 

și se-ascunde-n tăcere,

îmi cutremură pleoapele

când îmi curge prin vene.

__________________

în derivă.

departure.

se scurge cerul

în nervuri,

se împrăștie pe sub 

membrană

și-și caută

sufletul,

s-astâmpere

haosul din nori.

sacrilegiu:

vântul

n-așteaptă

ca

ploaia să-și hrănească

tremurul

cu voci, priviri

și piele

și-i

alungă stropii.

doar 

în vârf de ramuri,

timpul mai 

ține

de-un gând,

de-un zâmbet,

de-o speranță,

în timp ce

sufletul,

de

dor, 

îngheață.

____________

e toamnă.

panaceu.

uite 

cum 

se desface lumea-n două,

se așază pe vârfuri de gene

și-așteaptă ca gândurile să se strângă 

în 

colțuri de ochi

și să se scurgă

peste tăcerea

buzelor;

ca-n privire 

să rămână

doar oceanul, 

trădat de suflet

și scăldat 

în kaki.

uită

cum

s-adâncește în pori,

se cuibărește în gol

și vindecă răni.

uită-te

a-

cum. 

_______________

de ce crezi că-s aici?

haos.

surd

îmi bate

iarna

în tâmple

și-aștept

ca

noaptea

să uite

iar

tot

ce-mi rămâne

în suflet

să se desprindă

din 

cer.

luna mimează

tăcerea.

Mut. II

În cadrane, 

cântărești lumina

ca timpului să-i rămână 

de-o privire.

n-aștepți ca secunda

să-și termine

rutina,

că deja alungi

tremurul din gânduri.

te-mbraci în liniște

și te-nchizi în rânduri.

privești prin mine.

Mut.

secvențe de lumină 

mă coboară-n mare

și mă lasă să-nec

temeri,

gânduri,

șoapte.

le las pe toate să crape

în surdină

capilarele se agață de viață,

soarele-și ferește privirea,

doar marea acceptă pieirea:

dansul vocalelor,

urletul consoanelor, 

apăsarea din punct,

ultimul cuvânt.

mut.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.