știi cum s-ar vedea lumea din interior?
uneori avidă după soare,
alteori goală,
temătoare,
așteptând ca ploaia să o trezească
din iluzia morții.
dar cel mai adesea
nesigură,
pentru că timpul îi scapă printre degete,
pentru că mintea-i joacă feste
și inima se răsfață în zațul trecutului.
nu, nu mă-nțelege greșit...
nu-i amară.
ci
e servită cu o plăcere
de-un masochism asumat,
în contextul ăsta abia controlat.
știi cum s-ar vedea lumea din exterior?
deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu