a mea.

știi cum s-ar vedea lumea din interior?

uneori avidă după soare,

alteori goală,

temătoare,

așteptând ca ploaia să o trezească

din iluzia morții.

dar cel mai adesea

nesigură,

pentru că timpul îi scapă printre degete,

pentru că mintea-i joacă feste

și inima se răsfață în zațul trecutului.

nu, nu mă-nțelege greșit...

nu-i amară.

ci

e servită cu o plăcere

de-un masochism asumat,

în contextul ăsta abia controlat.

știi cum s-ar vedea lumea din exterior?

deloc. 

sieși

până și visele mi s-au trezit la viață.

au propriul maraton

de deziluzii, temeri și răni 

cu care

noaptea-mi astâmpără

nevoia de somn.

se mimează.

d-aia pielea se-ncăpățânează

să păstreze pori deschiși

prin care timpul

să simtă tremurul

anesteziat de cer.

pielea-i murdară

rănile-s deschise

din nopțile promise

a început să

doară.

________________

masochiști.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.

Reflex.

ne alergam unul pe altul,
sperand ca unul se va opri
sa asculte:
vantul cum se asterne printre pori,
soarele ce si-a pierdut dogoarea,
noaptea nascuta din nori,
frigul ce-ngheata asteptarea.

ne alergam pe noi insine,
sperand
ca timpul sa ne uite.

________________
E liniste si praf...

contemporan.

ne-am adaptat la tot ce inseamna
noutate,
deces,
societate,
violenta,
libertate,
cunoastere,
falsitate.


tot.
am invatat sa depasim limitele gandirii,
sa ascultam mutenia sunetului
si sa blocam simturile;
sa nu depindem de propria minte.

cu ce pret?
sufletul paseste intr-un gol infirm.
_____________________
fade like so..

învins.

gresit!
de parca tot ce-ti inconjoara inima
se numesc amintiri?!
sunt doar iluziile unui sfarsit de ianuarie
pe care-l ineci
in abisul gandurilor tale.

ti-e frica
sa-ti vezi
slabiciunile
cum iti agata privirea,
ti-e frica
sa te stii slab
intr-un ungher de lume,
ti-e frica
de ce ai fi avut,
daca timpul ti-ar fi jucat in prelungiri.
ti-e frica
sa-i spui pe nume..

dor.


I'm a stranger on a train...

retoric.

am sa-mi desconsider plansul,
cand am sa-l intalnesc pe al tau.
pacat..
ca nu se mai tine seama de simturi,
ci doar de idei preconcepute
si egoiste,
cand vine vorba noi.

ha, care noi?


si..se apropie vacanta.

Apusul..din rasarit.

mi se impotmolesc
visurile,
in suflete cangrenate;
mi se ascund temerile
sub piele straina;
imi desir graiul,
in fosnete surde,
mimand o nocturna
senina.

vor cadea norii...
cand lumina iti va apasa privirea..

vor cadea norii.

"..albastrul nu e o culoare, e si el o liniste..".
Prea multa ..liniste.

eroare.

apostrofez
un fum dens de tigara;
nu folosesc filtru
pe plamani curati.
adancesc acelasi suflet,
in scrumiera,
si-l prefac
in nori
perforati.
in ghilimele,
recidivez la nuante
sterse,
de ochi,
ce ma privesc,
plini de repros.
am acceptat
o ultima sentinta,
sa-mi desfac
si ultimul nod.

a trecut ceva timp de cand nu am mai scris...se pare ca in seara asta am avut o inspiratie seaca.da...seaca.