inventar

rămân urme
reci,

șoapte stinse

și haos în gene.

rămân 

două brațe

amputate

și amar în piele.

(mă) strâng

resturi de cer

și 

(îmi) rămân

goală. 

_____________

fragmentat.

Sunt...

amărui

în gene,

scrum pe buze,

fum în gânduri,

fiori înțesați de temeri

și zâmbet dilatat în pupile.

sunt 

doar trepte spre soare

susținute de cer.

Mut.

secvențe de lumină 

mă coboară-n mare

și mă lasă să-nec

temeri,

gânduri,

șoapte.

le las pe toate să crape

în surdină

capilarele se agață de viață,

soarele-și ferește privirea,

doar marea acceptă pieirea:

dansul vocalelor,

urletul consoanelor, 

apăsarea din punct,

ultimul cuvânt.

mut.

deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.

negru.

vii.
pleci.
te-ntorci.
te răsucești
și stai pe vârfuri
să nu-ți simt inima
cum se zbate în ecou.

dar e tăcere.
și pulsul
doare
încât cerul se sparge
în surdină
și scapă în sufletul meu
bucăți de timp..

tu-mi rătăcești în răni
și le deschizi.

negru.