aramă.

vârfuri de gene prinse-n piele

gravează

somnul 

pierdut odată

cu cerul.

roua-mi strânge resturile

în stern

și-mi astâmpără

gândurile amorțite

în ventricule.

iar

stropii se leagă

în cioturi

și-mi înghit

golul din clavicule.

alungându-mi teama

născută-n omoplați,

nimicul și-a pierdut locul

de sub epidermă

și se zbate-n pori.

nu-i cer să rămână,

doar aripi

să sper. 

Previzibil

s-a stins lumina.

mă foiesc pe scaun

și-aștept ca întunericul

să-mi strângă claviculele

cu brațe-nghețate.

îmi lipesc tălpile de podea

să-l simt cum se zbate

căutându-mi umbra

furându-mi din timp.

îi miros plăcerea din sudoare

și-i ascult tăcerea

mușcată de nesiguranță

lipsită de viață

îl regăsesc

abia în golul din privire.

am stins lumina. 

______________

ha.

Sunt...

amărui

în gene,

scrum pe buze,

fum în gânduri,

fiori înțesați de temeri

și zâmbet dilatat în pupile.

sunt 

doar trepte spre soare

susținute de cer.

panaceu.

uite 

cum 

se desface lumea-n două,

se așază pe vârfuri de gene

și-așteaptă ca gândurile să se strângă 

în 

colțuri de ochi

și să se scurgă

peste tăcerea

buzelor;

ca-n privire 

să rămână

doar oceanul, 

trădat de suflet

și scăldat 

în kaki.

uită

cum

s-adâncește în pori,

se cuibărește în gol

și vindecă răni.

uită-te

a-

cum. 

_______________

de ce crezi că-s aici?

Mut. II

În cadrane, 

cântărești lumina

ca timpului să-i rămână 

de-o privire.

n-aștepți ca secunda

să-și termine

rutina,

că deja alungi

tremurul din gânduri.

te-mbraci în liniște

și te-nchizi în rânduri.

privești prin mine.

Mut.

secvențe de lumină 

mă coboară-n mare

și mă lasă să-nec

temeri,

gânduri,

șoapte.

le las pe toate să crape

în surdină

capilarele se agață de viață,

soarele-și ferește privirea,

doar marea acceptă pieirea:

dansul vocalelor,

urletul consoanelor, 

apăsarea din punct,

ultimul cuvânt.

mut.

Tăceri.

se așterne-n cer

tăcerea

și timpul 

cade-n suspensie.

decupaj.

stelele,

scăpate din cuști

de gânduri

scăldate-n negrul lui „a fost,”

se strâng în noduri,

în timp ce

ultimul strop de lumină

se-nchide-n pleoape

și-așteaptă

ca noaptea să treacă.

nimicul s-a păstrat

în răni,

iar

zâmbetul în 

amintiri. 

uită

      -ceri.

___________________

doar amorțit.

șipote

 descântec

te adun din cer și te legăn
printre unde
te aduc pe pământ
cu atingerile
-ți crude.
descoase-mi aripile!

apoi

te arunc în gândurile
-ți surde
îți aștern uitare
în temerile
-ți mute
și-adormi.

apoi

descoase-mi aripile
cu atingerile
-ți crude
te aduc pe pământ
printre unde
te adun din cer

des

cântec.

_____________
uneori.

aer.

se ascunde marea de mine,
iar timpul seacă
și mi se leagă de capilare...
ochii se ascund și ei
departe de zorii zilei,
de teamă,
de negru.
ard capilarele sugrumate,
mă ard clipele așteptate,
ard
în șoapte.

doar noaptea
mai suspină,
strecurându-mi-te printre pleoape.
geană peste geană.
suflet peste suflet.


----------------
zâmbește.

deșert.

cum să lași timpul
să-nghită din stropii de uitare
când tu
aștepți însetat
noaptea
să mai auzi o dată
strigătul nebun
al cerului rupt în două?
cum?
când ți se lipesc genele,
ți se usucă pleoapele
în așteptarea lor.

noaptea doare,
cerul moare.

ți-e dor.

Gol.

și e atât de ciudat
cum timpul parcă stă în loc
și rabdă,
și-ascultă
temeri
ruginite,
pitite
adânc
în mijlocul pieptului.

și-apasă,
și-apasă,
aerul să iasă,
durerea să rămână
lipită de stern.

_____________________
poate se va deschide cerul. poate.