noiembrie

timpul se împarte în
soare amorțit în ritm
bătut de gene
care prelinge noaptea
în golul din retină
și acoperă
ultimul cer
care așteaptă
să plouă


e doar frig
și arde luna-n mijlocul pieptului.

Ecou

E exact
momentul ăla când
îți dai seama că păstrezi
în pântec mai mult gol decât poți îmbrăca.