din alta perspectiva.

ieftin, ti-e sufletul:
sudat din egoism
cu pereti de griji,
tavan de indoieli;
o fereastra de tacere
si o usa de reprosuri,
ambele ferecate-n minciuni.

trist,ti-e sufletul ...

asteptarea si-a pierdut sensul...
doar imi ascult inima
ce nu o mai simte pe a ta.
si privesc
dinauntrul tau,
nimicul ce ma-ncojoara.

gol ti-e sufletul
..de tine.

nu serios, chiar incep sa cred....ca am o problema.

refulare.

dezgropand iluzii,
am ramas singura
intr-un soi de paralizie,
ce-mi analizeaza
ranile,
una cate una.

imi neglijez adevarul
si privesc in minciuna,
fiindu-mi mai usor sa jonglez
cu fantasme,
decat sa ma oglindesc
in nocturna.

ma scald in nuante de gri.

mda..un fel de "hibernare".dar nu o sa revina la normal.

cronic.

parafrazand adevaruri,
m-am uitat rapita
de ganduri preschimbate in noapte.
as cerne pe cer multime de zambete,
doar daca mi-as invalui sufletul
in ignoranta,
caci ochii imi sunt prea deschisi...
si dor.

noaptea imi inghesuie gandurile
intre patru pereti,
si-mi sustrage lent..
propria suflare.

ah, de-as avea noapte-n privire
si ziua-n ganduri..


"Show me a smile on your silly face 'cause I'm getting tired of this human race, my darlin'.."

Cafeaua mea cu zambet.

Am primit de la CafeavecSourire acest premiu:


De fiecare data am avut parte numai de lucruri frumoase din partea ei...si mai ales de multa caldura sufleteasca(atat de specifica ei).
Iti multumesc inca o data!
Tu esti singura Cafea pe care o savurez cu placere.
(mie nu-mi place cafeaua in general)

Regula spune ca trebuie sa dau mai departe acest premiu altor 10 persoane(bloguri), insa regulile sunt facute pentru a fi incalcate, de aceea premiul se duce la urmatoarele persoane:
~CafeavecSourire(Ana-Maria); Jurnalul unui om nebun(tedi);Mih; Nu sunt printesa(Ana).

De ce?Simplu.Pentru ca il merita...si mai ales pentru ca unele lucruri nu pot fi exprimate in cuvinte, insa ele reusesc.

handicap.

fiindca azi se poarta
orgoliul la cote ridicate
si egoismul este in floare.

de ce sa ne prefacem ca suferim pentru altii,
cand,
de fapt,
nu suferim decat de noi?!

as vrea sa te ajut,
da, chiar as vrea,
dar pe mine, cine ma ajuta?

si tot traiesc cu impresia ca nimic nu ma mai mira...

la fel.

un mulaj fals,
e creat din dorinte
innadite-n orgoliu,
dupa un model
imaginar,
ce se-ntrupeaza din tine.

mi-e scarba..
sa-mi vad reflectia
modelata de un amator,
ce-si lasa subiectivismul
in fiecare por.

degeaba..
netezesti onduleuri;
cat timp
nu-mi poti nivela
sufletul.

abrupt.vreau sa vad cum te chinui sa nu cazi..
glumeam, da , glumeam.