paradox.

am ajuns sa epuizez clipe,
in speranta
ca vor pieri cu ele
si gandurile ce-mi rapesc
cate un eu,
din propria existenta.

am inceput sa cer timp trecut,
in prezent,
fara sa-mi pese
ca ma epuizez pe mine
odata cu clipele,
pe care vreau sa le uit.

as lasa lucrurile
sa-si urmeze cursul,
daca si ele m-ar lasa pe mine.

"adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda."
mai am...

fara bilet de adio..

sinucidere curata:
intre pereti de egoism
si oglinzi
ce reflecta
o realitate vruta,
lipsita de interior.

chiar nu stiu ce a fost asta..

retoric.

am sa-mi desconsider plansul,
cand am sa-l intalnesc pe al tau.
pacat..
ca nu se mai tine seama de simturi,
ci doar de idei preconcepute
si egoiste,
cand vine vorba noi.

ha, care noi?


si..se apropie vacanta.